Ce diferențiază roboții colaborativi de cei tradiționali?

Introducere

În era automatizării industriale moderne, roboții au devenit un element esențial pe liniile de producție, în depozite și în numeroase procese de fabricație. La nivel global, numărul de roboți industriali operaționali a atins un record de peste 4 milioane de unități în 2023, marcând o creștere de 10% față de anul precedent​ ifr.org. Instalările anuale depășesc jumătate de milion de roboți pe an ​ifr.org, evidențiind ritmul rapid în care companiile adoptă automatizarea. Acești roboți contribuie la creșterea productivității, la îmbunătățirea calității produselor și la compensarea deficitului de forță de muncă calificată în multe sectoare. De fapt, adoptarea automatizării în producție a crescut cu peste 40% în ultimii cinci ani, stimulată de lipsa personalului și creșterea costurilor salariale​ snsinsider.com.

Pe parcursul evoluției roboticii industriale, au apărut două categorii principale de roboți folosiți în fabrici și depozite: roboții industriali tradiționali și roboții colaborativi (numiți adesea coboți). Ambele tipuri sunt proiectate să îmbunătățească eficiența și să preia sarcinile repetitive sau dificile, însă există diferențe majore în modul lor de operare, interacțiunea cu oamenii și aplicațiile potrivite fiecăruia. Acest articol își propune să ofere o imagine detaliată a acestor diferențe, adresându-se în special unui public profesional din domeniul producției, al depozitelor și al altor industrii. Vom explora caracteristicile și aplicațiile roboților tradiționali versus coboți, vom compara direct cele două categorii pe aspecte cheie (precum siguranța și flexibilitatea) și vom analiza impactul lor asupra industriei, inclusiv asupra întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri). De asemenea, vom prezenta tendințele economice și de viitor în utilizarea acestor tehnologii, oferind exemple concrete de companii care le folosesc cu succes, alături de statistici actuale și surse oficiale. În final, o secțiune de întrebări frecvente (FAQ) va răspunde celor mai comune curiozități despre cum contribuie coboții la siguranța angajaților, accesibilitatea lor, rolul tehnologiilor avansate, posibilitatea înlocuirii lucrătorilor umani și domeniile de aplicare din afara producției.

Roboții industriali tradiționali

Definiție și context: Roboții industriali tradiționali sunt sisteme automatizate, programabile și reprogramabile, concepute pentru a executa operațiuni precise în mediul industrial. De regulă, aceștia sunt brațe robotice articulate sau de alt tip (ex. roboți SCARA, roboți pe portal etc.), capabile să se miște pe multiple axe și să manipuleze unelte sau piese. Primele asemenea roboți au fost introduși încă din anii 1960 în industria auto (exemplu celebru fiind robotul Unimate folosit la asamblarea automobilelor), iar de atunci au evoluat continuu în ceea ce privește viteza, precizia și capacitatea de încărcare. Caracteristica definitorie a roboților tradiționali este că lucrează la viteză mare și pot manevra sarcini grele, însă adesea funcționează izolat de operatorii umani din motive de siguranță.

Funcționalitate și mod de operare: Un robot industrial tradițional este de obicei instalat într-o poziție fixă (pe podea, tavan sau șină) și integrat într-o celulă de lucru. Programarea lui se face de către ingineri sau tehnicieni specializați, folosind cod sau interfețe dedicate, pentru a realiza traiectorii și operațiuni bine definite. În fabrici, aceste mașini operează în spatele unor garduri de protecție sau sisteme de securitate, precum cuști metalice, scanere laser sau bariere luminoase, menite să prevină accesul oamenilor în aria de acțiune a robotului în timp ce acesta lucrează. Motivul este că roboții industriali convenționali nu au inițial mecanisme interne de detectare a coliziunilor cu oamenii – prioritatea lor este productivitatea maximă, nu interacțiunea cu persoanele. Astfel, pentru a proteja angajații, se separă clar zona robotizată de cea umană.

Aplicații principale: Roboții tradiționali excelează în sarcini repetitive care necesită viteză, forță sau precizie ridicată, fiind utilizați pe scară largă în sectoare precum industria auto, electronică, metalurgie, chimie și altele. Câteva dintre aplicațiile lor principale includ:

• Asamblare: Montarea componentelor pe linii de producție (de exemplu, asamblarea de piese auto sau electronice). Roboții pot pune șuruburi, pot monta plăci de circuite imprimate, pot fixa panouri etc., cu o precizie și repetabilitate imposibil de atins de către un om pe durate lungi.
• Sudură și lipire: În fabricile de automobile, zeci de brațe robotice efectuează sudură punctiformă pe caroserii metalice sau sudură în arc (MIG/TIG) pe componente, asigurând cusături uniforme. De asemenea, în electronice pot executa lipirea componentelor (soldering) pe PCB-uri. Sudura este una dintre cele mai comune utilizări tradiționale ale roboților, deoarece necesită acuratețe și implică riscuri (temperaturi înalte, fum) pe care robotul le gestionează mai bine.
• Pictură și vopsire: Vopsirea caroseriilor auto sau aplicarea de straturi de vopsea/finisaj pe produse se face adesea cu roboți în medii controlate. Roboții pot pulveriza uniform vopseaua, reducând deșeurile și evitând expunerea oamenilor la substanțe toxice sau inflamabile.
• Manipularea materialelor și transport intern: Multe fabrici folosesc roboți pentru a muta piese sau produse de la un post la altul. Aceasta include paletizare (așezarea cutiilor pe paleți), depaletizare, alimentarea și descărcarea mașinilor-unelte (CNC, prese etc.), sau transferul de materiale grele în interiorul halei. De exemplu, în centrele logistice, roboții tradiționali de tip braț pot staționa la capătul unei benzi transportoare pentru a așeza produse în cutii sau pe paleți la viteze mari.
• Operațiuni de prelucrare și finisare: În metalurgie sau prelucrarea materialelor compozite, roboții pot executa operații de debavurare (înlăturare a surplusului de material), șlefuire, polizare sau găurire. Ei pot manevra scule cu forță constantă, obținând o calitate uniformă a finisajului.
• Inspecție și controlul calității: Deși mai puțin întâlnit în cazul roboților tradiționali (unde, în mod clasic, inspecția era separată), totuși unele celule robotizate includ sisteme de viziune (camere) montate pe roboți pentru a verifica piese (dimensional, defecte etc.) la viteză mare.

Exemple din industrie: Utilizarea roboților industriali este omniprezentă în marile facilități de producție. De pildă, uzinele auto ale producătorilor de top (Ford, Toyota, Dacia, BMW ș.a.) au în funcțiune sute de roboți tradiționali pe liniile de fabricație. Într-o fabrică auto modernă, brațe robotice de la companii precum ABB, KUKA sau FANUC realizează sudarea caroseriei și montarea subansamblelor grele, lucrând neobosit în schimburi continue. Un exemplu concret: la fabrica Ford din Craiova (România), înaintea introducerii coboților (despre care vom vorbi în secțiunea următoare), existau deja numeroși roboți industriali în secțiile de vopsitorie și sudură, operațiuni automatizate care asigură un ritm ridicat de producție și calitate constantă. Și în industria electronică, giganți precum Foxconn în asamblarea de smartphone-uri folosesc mii de roboți tradiționali pentru manipularea rapidă a componentelor și asamblarea circuitelor. Caracteristica comună în toate aceste cazuri este că roboții tradiționali funcționează izolat de muncitori, fie în celule închise, fie în zone delimitate strict, și sunt programați pentru sarcini bine definite și relativ statice, repetate de un volum mare de ori (producție de masă).

Roboții colaborativi (coboți)

Definiție și caracteristici: Roboții colaborativi – sau pe scurt coboți – reprezintă o nouă generație de roboți industriali proiectați de la bun început pentru a lucra în siguranță alături de oameni, în același spațiu de lucru. Termenul de “cobot” provine de la “robot colaborativ” și subliniază exact trăsătura lor esențială: colaborarea om-robot. Spre deosebire de roboții tradiționali care sunt adesea mari, rapizi și periculoși pentru un om aflat prea aproape, coboții sunt de obicei mai compacți, ușori și echipați cu senzori de siguranță care le permit să detecteze contactul sau apropierea unei persoane și să reacționeze (de exemplu, să se oprească automat sau să inverseze mișcarea). Primele modele de roboți colaborativi au apărut comercial la sfârșitul anilor 2000 și începutul anilor 2010 – de exemplu, firma daneză Universal Robots a lansat unul dintre primii coboți pe piață Roboții colaborativi (coboți) sunt proiectați cu aceste caracteristici în minte:

• Siguranță integrată: Coboții sunt dotați cu senzori avansați (de exemplu senzori de forță/cuplu în articulații) și software de monitorizare care le permit să simtă contactul sau apropierea unei persoane. În cazul unei coliziuni cu un om sau a detectării unui obstacol neașteptat, coboții pot limita automat forța și reduce viteza ori se pot opri complet, prevenind accidentările. Standardele de siguranță (precum ISO 10218 și ISO/TS 15066) specifică limite de viteză și forță pentru operarea colaborativă, iar majoritatea coboților respectă aceste limite. Cu alte cuvinte, coboții pot lucra fără garduri de protecție în multe cazuri, direct lângă operatori umani, după o evaluare de risc corespunzătoare. Acest concept de „fenceless operation” (operare fără îngrădiri) este un avantaj cheie al coboțilo​ifr.org​ifr.org】. În schimb, un robot tradițional ar necesita sisteme externe (bariere, lasere, covorașe de siguranță) pentru a fi folosit în prezența oamenilo​ifr.org】.
• Ușurință în programare și utilizare: Un alt beneficiu major al roboților colaborativi este interfața prietenoasă. Mulți coboți pot fi programați prin ghidare manuală (hand guiding – operatorul mișcă brațul robotului în secvența dorită, iar acesta „învață” mișcarea) sau prin interfețe grafice pe tabletă, fără a necesita cunoștințe avansate de programar​ifr.org】. Producători precum Universal Robots, ABB sau Doosan livrează coboții cu software intuitiv, astfel încât și companiile care nu dispun de ingineri specializați îi pot implementa ușor. Această accesibilitate reduce mult timpul de integrare pe linia de producție – instalarea și programarea inițială a unui cobot poate dura zile, nu luni, așa cum se întâmpla adesea la roboții industriali clasici.
• Flexibilitate și portabilitate: Coboții au, în general, un design ușor și modular. Ei pot fi mutați relativ simplu dintr-un loc în altul în fabrică (unii sunt montați pe cărucioare mobile sau pe platforme AMR – roboți mobili autonomi – formând „mobile manipulators”, o tendință nouă în domeni】). De exemplu, un cobot de ~20-30 kg poate fi relocat de doi tehnicieni pentru a automatiza un alt post de lucru, dacă cerințele de producție se schimbă. În plus, coboții suportă adesea accesorii Plug & Play: diverse efectoare finale (grippere, ventuze, dispozitive de șuruburi) și camere de viziune pot fi atașate rapid, cu integrare software minimă, permițând configurarea unei aplicații complet noi într-un timp scurt. Această flexibilitate este ideală pentru companiile cu serii de producție mici și medii, cu variație mare (low-volume, high-mix), unde reconfigurarea frecventă ar fi nepractică pentru roboții tradiționali rigiz​ifr.org​ifr.org】.
• Eficiență și colaborare om-robot: Coboții sunt gândiți să nu înlocuiască oamenii, ci să îi asiste și completeze. Ei preiau sarcinile monotone, obositoare sau periculoase, permițând angajaților să se concentreze pe activități cu valoare adăugată mai mare. De exemplu, un cobot poate alimenta o mașină-uneltă sau poate sorta piese, în timp ce operatorul uman realizează controlul de calitate sau asamblări fine care necesită dexteritate. Această colaborare crește productivitatea echipei uman-robot în ansamblu. În plus, coboții pot funcționa fără pauze, asigurând un flux de lucru continuu (inclusiv în afara orelor normale, dacă este cazul), ceea ce sporește eficiența operațională. Un alt beneficiu raportat este reducerea defectelor și a variațiilor în proces – coboții execută mișcările cu consistență matematică, reducând erorile care apar din oboseala sau neatenția umană.

Aplicații cheie ale coboților: Inițial, coboții au fost adoptați în aplicații relativ simple, precum pick-and-place (luarea unor piese de pe bandă și așezarea lor în altă parte) sau operațiuni ușoare de asamblare și șurubărit. Odată cu evoluția tehnologiei senzorilor și a controlului, *domeniul de aplicare s-a extins considerabil】. Astăzi, întâlnim roboți colaborativi într-o varietate de scenarii:

• Asamblare și producție fină: Coboții sunt utilizați pentru a monta componente mici în electronice (de exemplu, plasarea conectorilor, asamblarea ceasurilor sau a dispozitivelor medicale) sau pentru a ajuta la asamblarea finală a produselor pe linii auto. ABB YuMi, un cobot cu două brațe, este folosit de companii din electronice pentru a asambla piese delicate, lucrând cot la cot cu tehnicienii. În industria auto, coboți precum KUKA LBR iiwa pot monta componente interioare sau pot realiza teste funcționale direct pe linia unde muncitorii pregătesc vehiculul, sporind ritmul fără a compromite siguranța.
• Încărcare descărcare mașini (machine tending): Un cobot poate prelua piese brute, le poate așeza într-un centru de prelucrare CNC, așteaptă finalizarea prelucrării și apoi extrage piesa finită, repetând ciclul. În timp ce robotul face acest lucru, operatorul uman poate supraveghea mai multe mașini simultan sau se poate ocupa de verificarea calității pieselor deja prelucrate. Astfel de implementări sunt populare la firme de prelucrări mecanice și ateliere, unde un singur cobot poate deservi mai multe utilaje, optimizând utilizarea personalului.
• Sudură colaborativă: O tendință recentă este utilizarea coboților pentru operațiuni de sudură MIG/TIG în serii mici, adresând *criza de sudori calificați】. De exemplu, în companii mici de confecții metalice, un cobot echipat cu un pistol de sudură poate realiza suduri repetitive pe loturi de piese, în timp ce sudorii umani se concentrează pe lucrările complexe. Această abordare a fost adoptată de firme precum Raymath, un producător de metal din Ohio, care a implementat coboți Universal Robots pentru sudură și alimentarea mașinilor CNC, obținând o creștere a producției de 200% la operațiunile de sudură și 600% la alimentarea mașinilor și recuperând investiția într-un timp foarte scurt (ROI sub 12 luni】.
• Manipulare materiale, ambalare și paletizare: În depozite și centre logistice, coboții pot prelua obiecte de pe o bandă (eventual folosind viziune pentru a localiza piese variate într-o ladă – bin picking), le pot așeza în cutii, pot eticheta produse sau pot aranja cutii pe un palet. De exemplu, cobotul UR10 (model oferit de Universal Robots) este folosit la finalul unor linii de producție pentru paletizarea cutiilor, manipulând greutăți moderate (6-10 kg) la viteză constantă. Un alt exemplu, prezentat de firma OnRobot, arată un sistem “la cheie” cu cobot care automatizează paletizarea cutiilor de lichior de 11 kg, reducând efortul fizic al lucrătorilor și permițând reconfigurarea rapidă a liniei pentru produse no】.
• Operațiuni de șlefuit, debavurat, vopsit: Coboții pot executa sarcini care necesită finețe și repetabilitate, cum ar fi șlefuirea suprafețelor din lemn sau materiale compozite (menținând presiune uniformă), debavurarea pieselor turnate sau vopsirea componentelor de serie mică. De exemplu, o companie daneză (Brandt A/S) a implementat coboți UR10 pentru vopsirea produselor, folosind un software de imitație a mișcărilor umane (Nordbo Robotics Mimic), astfel încât robotul reproduce mișcările operatorului uman cu pensula de vopsea, obținând atât creativitatea umană, cât și consistența robotică în proce】.
• Inspecție și testare calitate: Din ce în ce mai des, coboții sunt echipați cu camere sau senzori și integrați în procese de testare. Pot verifica piese 360° pentru defecte de suprafață, pot realiza teste dimensionale cu senzori laser sau pot testa butoane/ecrane ale unor dispozitive prin apăsare repetată. În industria farmaceutică, de pildă, coboții manipulează eprubete sau flacoane pentru a le poziționa la camere de inspecție sau echipamente de testare, asigurând că fiecare mostră este verificată conform standardului.

Exemplu concret – Ford România: O aplicație reprezentativă a coboților în colaborare om-robot este la uzina Ford din Craiova, unde în 2021-2022 au fost integrați patru coboți UR10 pe linia de asamblare a motoarelor. Acești roboți lucrează alături de angajați, preluând operațiuni repetitive: unul unge tacheții (piesele sub culbutori), altul toarnă ulei în motor, iar al treilea verifică cu o lampă UV eventuale scurgeri de ulei, după umpler​universal-robots.com​universal-robots.com】. Angajații din linie interacționează cu coboții, care au sporit viteza de producție și au eliberat oamenii de aceste sarcini monoton】. Ford a ales coboții datorită economiei de spațiu, a siguranței și a posibilității de deplasare ușoară a roboților dacă fluxul de lucru se schimbă, vizând totodată o recuperare rapidă a investiție】. Acest exemplu ilustrează perfect avantajele coboților: flexibilitate, colaborare directă cu operatorii și eficiență crescută în producție.

Comparație directă: roboți tradiționali vs. roboți colaborativi

După ce am descris ambele categorii, este util să comparăm direct roboții industriali tradiționali cu coboții, pe mai multe aspecte cheie. Această comparație evidențiază diferențele și avantajele/dezavantajele fiecărui tip în contexte specifice:

• Interacțiunea cu oamenii: Roboții tradiționali operează de obicei separați fizic de oameni, întrucât nu sunt proiectați să detecteze prezența acestora. Orice colaborare om-robot este indirectă și necesită oprirea robotului înainte ca omul să intre în zona lui. Prin contrast, coboții sunt creați special pentru a lucra cot la cot cu operatorii, partajând același spațiu. Un cobot poate, de pildă, să țină o piesă pe care un muncitor o procesează cu o unealtă, sau invers, muncitorul ține piesa iar robotul o sudează punctual. Această interacțiune directă era imposibilă sau foarte periculoasă cu roboții vechi. Așadar, coboții permit un grad de cooperare om-robot mult mai ridicat, deschizând calea către conceptul de fabrică hibridă, unde oamenii și roboții lucrează împreună pentru a-și potența reciproc abilitățile.
• Siguranța operațională: Un robot industrial clasic pune accent pe viteză și putere, nu pe siguranță intrinsecă – siguranța se realizează prin izolarea robotului. Pe de altă parte, un robot colaborativ prioritizează siguranța integrată. Coboții tipici au muchii rotunjite, forță limitată și sisteme de oprire de urgență extrem de reactive. În practică, asta înseamnă că coboții pot funcționa fără cuști de protecție în multe aplicații, după cum confirmă și datele IFR: cei mai mulți coboți nu necesită măsuri adiționale de siguranță pentru a fi implementați pe floor-shop, permițând integrarea directă în spațiile de producție existent​ifr.org】. Prin contrast, un robot tradițional pentru a fi folosit în preajma oamenilor are nevoie de scanere laser, bariere luminoase sau garduri blocate, care opresc robotul când cineva se apropi​ifr.org】. Astfel, la capitolul siguranță în contact direct, coboții au un avantaj clar. Totuși, merită menționat că dacă aplicația implică sarcini foarte grele sau unelte periculoase, chiar și coboții vor necesita unele măsuri de protecție sau zone de excludere, conform evaluărilor de risc.
• Performanță (viteză și capacitate de încărcare): Aici roboții tradiționali domină. Ei pot atinge viteze mari de lucru – brațele lor se mișcă rapid între poziții, maximizând piese pe oră, iar motoarele puternice le permit să care greutăți considerabile (unele modele pot manipula sute de kilograme, de exemplu roboții folosiți la manipularea motoarelor de avion sau la turnarea metalelor). Coboții, fiind proiectați pentru siguranță, au în general viteze mai reduse și capacități de ridicare moderate (uzual între 3 și 20 kg, deși apar treptat și coboți de 50+ kg). Un cobot nu poate concura ca viteză cu un robot tradițional care sudează zeci de puncte pe minut pe o caroserie auto. IFR subliniază că coboții nu sunt potriviți pentru procese ce cer sarcini utile mari și viteze înalte, aceste domenii rămânând deocamdată terenul roboților industriali clasic​ifr.org】. Astfel, în aplicațiile în care productivitatea este dictată de viteză pură (ex: ambalare la scară largă, turnare injecție cu timpi foarte mici de ciclu) sau de manipularea unor obiecte grele, roboții tradiționali sunt încă alegerea optimă.
• Flexibilitate și ușurință de integrare: Roboții industriali tradiționali excelează atunci când sunt configurați specific pentru o sarcină și rămân așa pe termen lung. Ei necesită adesea inginerie complexă la integrare – proiectare celulă, programare avansată, calibrare – ceea ce se justifică pentru linii de mare volum, dar devine ineficient dacă linia trebuie modificată des. Coboții, în schimb, oferă flexibilitate ridicată. După cum am menționat, un cobot poate fi reprogramat rapid pentru altă sarcină și mutat într-o altă stație. Multe IMM-uri apreciază coboții deoarece pot începe cu o aplicație (de exemplu, înșurubare) și apoi, peste câteva luni, pot reconfigura același cobot pentru o altă aplicație (ambalare), fără investiții hardware noi majore. Integrarea inițială este, de asemenea, mai simplă pentru coboți – lipsa necesității unui gard de protecție și pachetul all-in-one oferit de producători reduc timpii de instalare. Așa cum arată IFR, coboții sunt o metodă rapidă de a intra în automatizare, potrivită în special companiilor fără experți interni în inginerie și celor cu loturi mai mici sau producție în schimbar​ifr.org​ifr.org】. Asta nu înseamnă că roboții tradiționali nu pot fi integrați flexibil – însă costul și efortul sunt semnificativ mai mari comparativ cu un cobot, pentru a obține adaptabilitate similară.
• Costuri de implementare și ROI: Costul unui robot industrial depinde mult de aplicație, dar în general, roboții tradiționali presupun costuri inițiale și operaționale mai mari. Nu atât brațul robotic în sine (al cărui preț poate fi comparabil cu al unui cobot de același gabarit), ci ecosistemul necesar – sisteme de siguranță, controlere complexe, echipamente periferice personalizate și inginerie de integrare. O celulă robotică tradițională completă poate ajunge la investiții de sute de mii de euro. În schimb, coboții sunt adesea promovați ca soluții cost-effective: pachetele de bază pornesc de la zeci de mii de euro, iar prin simplitatea integrării se economisesc bani. De exemplu, unele studii de piață arată că investiția într-un cobot tipic se poate recupera în 12-18 luni (prin creșterea producției și reducerea costurilor cu forța de muncă sau rebuturile), pe când investiția într-o linie robotizată tradițională poate necesita 3-5 ani pentru ROI, în funcție de volum. Desigur, acestea sunt valori medii; fiecare caz variază. Ceea ce este cert, coboții scad bariera de intrare în automatizare pentru firmele care nu dispun de capital imens. Pentru un IMM, achiziția unui cobot pentru o singură stație poate fi mult mai ușor de justificat decât automatizarea întregii linii cu roboți mari. Mai mult, dacă cerințele cresc, coboții pot fi complementați de roboți tradiționali în zonele unde e nevoie de viteză, deci cele două categorii nu se exclud, ci pot coexista optim. IFR menționează explicit că roboții colaborativi vor completa, și nu înlocui, investițiile în roboții industriali tradiționali, care vor rămâne importanți pentru productivitate ridicată și marje strâns】.

În rezumat, diferențierea principală constă în filosofia de design și utilizare: roboții tradiționali sunt mașini puternice, foarte specializate și rapide, ideale pentru automatizarea grea (high-throughput, high-volume), în timp ce roboții colaborativi sunt mai mici, siguri și versatili, ideali pentru automatizarea flexibilă (unde e nevoie de adaptare constantă și de integrare alături de oameni). Multe companii aleg să folosească în paralel ambele tipuri, culegând avantajele fiecăruia în zonele potrivite.

Impactul asupra industriei și oportunități pentru companii

Un robot colaborativ de ultimă generație integrează un sistem de paletizare a cutiilor cu băuturi. Astfel de soluții “la cheie” pot fi implementate rapid în fabrici și depozite, ușurând munca fizică a operatorilor și permițând reconfigurarea liniei de producție pentru noi produs.

Transformarea proceselor industriale: Introducerea coboților în fabrici a început să transforme modul de operare în numeroase sectoare. Dacă în trecut automatizarea completă era rezervată liniilor mari cu producție de masă (de exemplu, fabricarea milioanelor de telefoane sau a sutelor de mii de mașini anual), datorită coboților, automatizarea devine accesibilă și pentru producția de serie mai mică sau mixtă. Acolo unde înainte oamenii făceau manual operațiuni monotone, acum un cobot poate prelua o parte din sarcini, crescând ritmul și constanța. Acest lucru duce la creșteri semnificative de productivitate chiar și în companii medii: spre exemplu, cazul Raymath menționat anterior demonstrează cum un IMM din domeniul metalelor a putut să își sporească producția de câteva ori prin adoptarea coboților, păstrând în același timp personalul uman pentru supraveghere și sarcini complex】.

Un alt aspect este calitatea îmbunătățită – variația produselor scade atunci când procesele sunt automatizate inteligent, deci mai puține rebuturi și retușuri. Pentru industrii precum cea auto, unde calitatea este critică, combinarea forței brute a roboților tradiționali cu delicatețea coboților în anumite etape duce la un produs final mai bun. De exemplu, linia de asamblare finală a unui automobil poate fi deservită de coboți care testează fiecare buton și ecran din vehicul, asigurând că totul funcționează perfect înainte de ieșirea din fabrică – un nivel de verificare 100% pe care doar automatizarea îl poate garanta eficient.

Oportunități pentru IMM-uri: Un punct de cotitură adus de coboți este democratizarea accesului la robotică. În trecut, Întreprinderile Mici și Mijlocii (IMM) ezitau să investească în roboți industriali tradiționali, din cauza costurilor, a complexității și a lipsei personalului calificat pentru a-i programa și întreține. Coboții vin ca o soluție ideală, deoarece:

• Au costuri inițiale mai mici și aduc un ROI mai rapid, ceea ce se aliniază mai bine cu bugetele IMM-urilor. Faptul că IFR raportează un avantaj competitiv al coboților de a fi o “intrare rapidă în automatizare” pentru companiile fără experți interni este extrem de relevan​ifr.org】.
• Sunt ușor de folosit de către personalul existent, după o scurtă instruire. Astfel, o firmă mică nu trebuie să angajeze neapărat un inginer robotician – operatorii sau tehnicienii actuali pot învăța să “lucreze cu colegul robot”.
• Permit scalarea treptată a automatizării. O IMM poate începe cu un singur cobot într-un punct critic al fluxului (care poate e un bottleneck în producție) și, după ce vede beneficiile, poate adăuga treptat alți coboți la alte procese. Acest model incremental este mult mai fezabil decât o automatizare bruscă a întregii fabrici.
• Coboții oferă flexibilitate operațională. În medii unde comenzile și volumele fluctuează, IMM-urile își pot păstra agilitatea mutând sau reprogramând coboții spre noile priorități. De exemplu, o companie de mobilă la comandă ar putea folosi același cobot când la șlefuit, când la găurit, când la vopsit piese diferite, în funcție de ce lot are în lucru în acea săptămână.

În plus, guvernele și programele de finanțare observă potențialul coboților pentru creșterea competitivității IMM-urilor. În Uniunea Europeană, o parte din fondurile de digitalizare și programul Digital Europe (2021-2027) susțin adopția roboților colaborativi, recunoscând că flexibilizarea producției la scară mică și medie este cheia menținerii locurilor de muncă și a producției local】. Vedem așadar un trend în care coboții devin un instrument de bază nu doar pentru corporații, ci și pentru ateliere și fabrici mai mici, ajutându-le să prospere într-un mediu competitiv.

Adaptabilitate și reziliență: În contextul economic actual, capacitatea de a adapta rapid producția este esențială. Coboții joacă un rol major în creșterea rezilienței industriei. De exemplu, în perioade de cerere brusc crescută (cum ar fi nevoia urgentă de echipamente medicale într-o criză), coboții pot fi redistribuiți și reprogrămați pentru a face față noilor cerințe. Acest lucru s-a văzut în pandemie, când unele fabrici au reușit să fabrice echipamente de protecție sau componente medicale adaptându-și rapid stațiile robotizate.

Pe termen lung, specialiștii prezic un viitor în care toate fabricile vor avea un anumit grad de automatizare colaborativă. Pe măsură ce tehnologiile avansează (ex: integrarea inteligenței artificiale, a viziunii avansate, a gemenilor digitali pentru simulare), granița dintre ce poate face un cobot versus un robot tradițional se va estompa. Deja, tendințele pentru 2024-2025 evidențiate de IFR arată convergența tehnologiilor: roboții devin mai inteligenți (AI pentru programare ușoară prin limbaj natura】), iar coboții intră în aplicații noi, precum sudura de precizie sau manipularea de precizie ultra-înaltă (ex: noile coboți ABB GoFa cu precizie de 0,03 mm grație funcției Ultra Accurac】). Toate acestea indică faptul că vom vedea tot mai mulți roboți colaborativi în medii diverse, lucrând alături de oameni atât în fabrici inteligente (Industria 4.0 și viitoarea Industrie 5.0), cât și în sectorul serviciilor.

Întrebări frecvente (FAQ)

Pe scurt, orice domeniu în care există sarcini repetitive, consumatoare de timp sau care solicită precizie și consistență poate beneficia de aportul roboților colaborativi. Robotică de servicii – segmentul ce cuprinde aplicațiile roboților în afara producției – este în plină expansiune (vânzările de roboți de servicii cresc anual cu ~30% la nivel glob7】). Așadar, ne putem aștepta ca roboții colaborativi să devină tot mai vizibili nu doar în fabrici, ci și în viața de zi cu zi, îmbunătățind servicii, sporind siguranța și preluând activități rutinare în multiple industrii.

Surse:

• International Federation of Robotics – World Robotics 2024 Report și Comunicate de pre​ifr.org​ifr.org7】
• Studii de caz IFR și declarații oficiale – ex: poziția IFR privind coboții (202​ifr.org​ifr.org3】, exemplul Ford România (Universal Robot​universal-robots.com0】, exemplul Raymath (SU1】.
• Date de piață și prognoze: creșterea cotei de piață a coboților la 10% din totalul roboților industriali instalați (2022-2020】, valoarea pieței coboților (2023) și proiecț8】.
• Articole de specialitate și resurse tehnice: tendințe tehnologice (AI în robotică, senzori, siguranț9】, exemple de aplicații (palletizare “out-of-the-bo7】, vopsire asistată de cobot, etc.), inițiative guvernamentale de susținere a automatizării (UE Digital Europe, programe național7】.